H. Educația media în era digitală
Tinerii sunt entuziaști. Le place ce le oferă internetul. Le place smartphone-ul. Îl consideră “o modalitate ușoară de a căuta informații pe care le putem folosi în clasă”. Unii dintre ei îl pun în relație cu dreptul la informare. Telefonul conectat la internet este perceput ca alternativă mult mai atractivă la modul plictisitor de predare.
Folosirea la clasă a dispozitivelor digitale conectate la Internet poate face ora mai atractivă, dar strict introducerea lor, fără pregătirea profesorilor pentru competențe media și digitale, nu va garanta folosirea eficientă a tehnologiei cu scop de învățare [3].
Doar accesul la tehnologia digitală nu garantează dreptul la informare, așa cum crede una dintre respondente. Fără competențe media și digitale, tehnologia poate fi folosită în mod greșit. De pildă, folosirea unor informații găsite online și neverificate pot conduce la formarea și propagarea de idei false.
Este nevoie de abilități de informare ca să te asiguri că-ți folosești dreptul la informare corect. Este nevoie de educație pentru competențe media și digitale pentru o experiență online împlinită.
Folosirea Internetului la clasă trebuie să fie însoțită de educație media și digitală în pregătirea inițială și continuă a profesorilor. Educația media poate lua forme diverse în pregătirea elevilor. Important este ca elevii să învețe despre Internet, să învețe cum să caute informații online, cum să le verifice, cum să analizeze critic imparțialitatea unui material sau veridicitatea informațiilor; să înțeleagă ce este Internetul și cum funcționează. Cine publică mesajele pe care le folosesc la clasă, cum pot verifica sursele de informații online; să reflecteze la propriul lor mod de interpretare a informațiilor și la modul cum acordă încredere, să învețe responsabilitatea de a nu copia ideile altor autori fără a-i cita. Sunt doar câteva aspecte importante care i-ar ajuta pe elevi în activitățile online pe care le fac aproape zilnic pentru școală.
Rezultatele cercetării sunt relevante în limitele metodologice ale sondajului online. Dar, cu siguranță, ne ajută să înțelegem și să punem în context ce fac tinerii din România online și cum. Ne ajută pe noi, educatorii media, să înțelegem mai bine cultura media a tinerilor. Ne ajută să ne adaptăm materialele de curs, să le facem mai relevante. Studiul este un bun material de luat în considerare la definirea politicilor publice de educație media.
Scurt context
În România, educația media [4] nu se predă sistematic în școli, în programe naționale susținute de bugetul de stat, așa cum se întâmplă prin alte țări europene.
Câteva organizații neguvernamentale oferă cursuri sporadice de educație pentru competențe de informare, cultură media, educație cinematografică, educație pentru siguranță pe Internet. Investiția este mica, participanții din domeniul educației sunt puțini comparativ cu nevoile.
Se mai predau elemente de educație media la ora de Studii Sociale de la liceu, la Cultură civică în gimnaziu și mai există opționalul “Competență în mass media” pentru liceu. A fost introdus în curriculum național în anul 2003 la inițiativa ActiveWatch (Agenția de Monitorizare a Presei la vremea aceea). Un grup de 120 de profesori au fost formați să predea opționalul, din care aproximativ 30 au continuat să facă formare de formatori prin Casa Corpului Didactic în anii următori. Activewatch a pus la dispoziția profesorilor Manualul elevului și Ghidul profesorului pentru a preda cursul.
Astăzi, câțiva profesori predau opționalul “Competență în mass media”, dar nu există date oficiale publice care să arate câți elevi au beneficiat sau beneficiază de acest curs.
Schimbările tehnologice sunt foarte rapide. Practicile și conținuturile media se schimbă și ele an de an. De aceea, conceptul de competențe media este și el foarte dinamic și fluid. De aceea, o formă mai eficientă de a preda educația media este cea transdisciplinară. Profesorii pot preda educație media transversal, indiferent de disciplină. Pregătirea lor – inițială sau continuă – ar trebui adaptată la noile realități sociale și educaționale. De aceea, inițiative precum cea a Centrului pentru Jurnalism Independent, a Mediawise Society și Activewatch de a forma profesorii să dezvolte competențe media și digitale ca să includă activități de educație media la disciplina pe care o predau sunt binevenite. Dar nu sunt de ajuns.
Avem nevoie de politicieni cu viziune care să înțeleagă nevoia de educație media, să susțină politici publice de introducere a educației media în educația formală, să investească în programe de lungă durată de formare a profesorilor și de dezvoltare de metode și conținuturi în domeniul educației media.
Citește și…
Competențe digitale mai mult decât TIC (2) (2015)
Articol despre cererile repetate ale asociației Mediawise Society de schimbare a definiției competențelor digitale în programa școlară
Competențe media pentru profesori (2015)
Nu poți face revoluție în sistem fără oameni pregătiți! Scrisoare publică trimisă Ministerului Educației semnată de mai multe organizații și persoane publice în care ceream Ministerului să inițieze procedura de formulare a politicilor de formare a cadrelor didactice pentru competențe mediatice, indiferent de disciplina pe care o predau.
Așa politică digitală, așa utilizatori (2016)
Articol despre strategia Guvernului “Agenda Digitală pentru România” și eșecul de a investi într-un program coerent de formare pentru competențe digitale.
[3] Din nou, dificultatea cu care profesorii se adaptează la școala online forțată de pandemia COVID-19 confirmă ceea ce am scris acum doi ani.
[4] Educația media la care mă refer include educație pentru competențe digitale, altele decât TIC.
