DEZBATERE: Așa politică (digitală), așa utilizatori

Ascultă-ne în direct la Radio România Cultural
February 7, 2016
SONDAJ: Cum mă informez?
February 15, 2016

DEZBATERE: Așa politică (digitală), așa utilizatori

LATER EDIT: Competențele digitale, descrise mai jos, sunt parte integrantă a competențelor media. Este vorba despre cunoștințe și abilități de interpretare, analiză și creație, pe care le folosim indiferent de tipul de media (tradiționale sau digitale). Toate aceste competențe pot fi dezvoltate în interacțiune cu alte discipline: cu limba română, limbi străine, istorie, educație civică, geografie, matematică și, bineînțeles, cu disciplina TIC, care pune bazele abilităților tehnice de folosire a calculatorului.

Sunt de acord cu opiniile profesorului de matematică Solomon Marcus și jurnalistul Mircea Vasilescu în această privință. Este nevoie de politici educaționale coerente care să țină cont de nevoile de dezvoltare psiho-socială și culturală a absolventului și de interacțiunea între discipline, în general. Și mai este nevoie de investiție în pregătirea inițială și continuă a profesorilor. Mă gândesc că nu poți face revoluție în sistem fără oameni pregătiți.

Piața unică digitală – strategia Europei de a oferi “oportunități digitale cetățenilor și întreprinderilor” – a revenit în dezbaterea publică din România anul trecut, în octombrie, când Reprezentanța Comisiei Europene la București a organizat o masă rotundă, după trei ani, în care Agenda Digitală în România (ADR) a zăcut încremenită în proiect*.

Ce competențe digitale și cu ce scop?

Pe noi (Mediawise) ne interesează subiectul mai ales din perspectiva măsurilor care vor fi luate pentru a crește competențele digitale în rândul cetățenilor.

Agenda Digitală pentru România are în vedere dezvoltarea competențelor digitale de bază, adică, a abilităților TIC (en. basic digital skills, abilități tehnice de bază de accesare a calculatorului și Internetului) mai ales în rândul celor cărora le lipsesc cu desăvârșire. Și recomandările se opresc aici.

Abilitățile de bază sunt necesare, dar nu sunt de ajuns atunci când vorbim de piața muncii, participare civică, socializare și comunicare online.

Accesarea serviciilor digitale (e-guvern, e-sănătate, e-energie etc.) – ținta formării, așa cum reiese din documentul de strategie – acoperă doar o mică parte din nevoile reale ale utilizatorilor online. Folosirea tehnologiei digitale are mult mai multe implicații culturale, sociale, politice și economice, pe care abilitățile TIC nu le acoperă, și pe care strategia nu le are în vedere.

De exemplu, degeaba învață omul cum să deschidă un fișier Word ca să scrie un mesaj (atât învață la cursurile TIC), dacă nu știe cum să formuleze mesajul sau pentru cine îl scrie, dacă nu știe să adune informații online cu care să-și susțină idea, dacă nu înțelege contextul în care trimite mesajul și ce impact ar putea să aibă (competențe pe care le-ar putea obține prin educație media).

Nu numai accesul la computer contează, ci mai ales calitatea utilizării conținuturilor digitale, a experienței personale și profesionale.

Pentru competențe digitale este nevoie de programe de învățare pe tot parcursul vieții, pentru toate categoriile de vârstă. Educația pentru competențe digitale (educația media) are următoarele avantaje:

  • în general, contribuie la înțelegerea modului cum funcționează tehnologia/media, a limbajului media și reprezentărilor media, la înțelegerea publicului și instituțiilor media.
  • înlesnește accesul și va crește încrederea utilizatorilor atunci când vor folosi media digitale în scop comercial, de informare, distractiv sau de socializare.
  • contribuie la protecția datelor personale, la ameliorarea decalajului digital, la înțelegerea drepturilor și responsabilităților online.

Pe termen mediu și lung, ar fi contra-productiv să investim doar în competențele digitale de bază ale cetățenilor. Investiția ar trebui să fie completă, să țintească competențe digitale avansate. Fără aceste competențe, mă întreb cine și cum se va folosi de piața unică digitală?

Ce face școala în România?

Educația pentru competențele digitale este în sarcina fiecărui stat membru UE. În momentul de față, România stă prost la capitolul educație pentru competențe media (inclusiv media digitale) în școli și în pregătirea profesorilor (mai multe detalii aici în engleză). Este nevoie de disponibilitate din partea autorităților și de finanțare.

Curriculum românesc este în proces de modificare. În iulie 2015, Mediawise a scris Institutului pentru Științele Educației (ISE – coordonatorul procesului de modificare a curriculum-ului) despre faptul că definiția competenței digitale din documentul în lucru este incompletă. Mai multe detalii aici.

Deși ISE a fost de acord cu poziția Mediawise Society, descrierea competențelor digitale din curriculum în lucru a rămas ca în varianta din iulie. Același lucru este vizibil și în descrierea competențelor digitale din profilul de formare al absolventului, document aflat în dezbatere publică în ianuarie 2016.

În principiu, descrierea competențelor digitale din aceste documente nu urmărește un proces coerent, o evoluție a cunoștințelor și abilităților către competențe digitale avansate. De exemplu, la sfârșitul clasei a patra, copilul trebuie să fie în stare să utilizeze “în învăţare funcţii şi aplicaţii simple ale dispozitivelor digitale din mediul apropiat, cu sprijin din partea adulţilor“. Asta, în condițiile în care mulți copiii folosesc deja tablete, chiar înainte de școala primară. La 10-11 ani, copiii deja familiarizați cu Internetul caută informații online și au conturi de socializare online. Acestea sunt doar două exemple, de care profilul de formare al absolventului nu ține cont. (În raportul NetChildrenGoMobile 2014 puteți citi mai multe despre felul cum folosesc copiii Internetul).

Iar, competențele prevăzute la nivel de clasa a VIII-a și a X-a pot fi ușor dobândite mai devreme, la vârste mai mici.

Cu așa politici, mă întreb cum oferă România reale oportunități digitale cetățenilor săi.

* Mai multe informații pe agendadigitala.ro.

** Găsești mai multe informații despre responsabili și pașii de urmat pentru Strategia Agenda Digitală în România în link-urile de mai jos:

• Fișa pentru Romania (RO):
• http://ec.europa.eu/priorities/digital-single-market/docs/factsheets/romania_ro.pdf
• Comunicarea despre o piață unică digitală:
• http://ec.europa.eu/priorities/digital-single-market/docs/dsm-communication_en.pdf
• Roadmap:
• http://ec.europa.eu/priorities/digital-single-market/docs/roadmap_en.pdf
• Comunicatul privind inițiativele pentru realizarea pieței unice digitale (RO): http://europa.eu/rapid/press-release_IP-15-4919_ro.htm
• Q&A privind PUD: http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-15-4920_en.htm
• De ce e nevoie de PUD (RO): http://ec.europa.eu/priorities/digital-single-market/docs/dsm-factsheet_ro.pdf
Și o critică punctuală din partea Coaliției pentru Date Deschise din august 2014, pe blog-ul ActiveWatch.

Nicoleta Fotiade
Nicoleta Fotiade
Nicoleta Fotiade is President and Co-founder of Mediawise Society. She is a media literacy educator, researcher and advocate in the media and communication field for more than 15 years. She has a keen interest in empowering educators and students to have a deep critical understanding of how media work and their impact on everyday life. Nicoleta also teaches media education to final year BA students at the Faculty of Psychology and Education Sciences at the University of Bucharest. She is an active member and contributor to international and regional associations (co-founder of IAME – International Association for Media Education). She is the author and co-author of two media literacy textbooks, more than 20 media research studies and several other education materials for teachers and students. Nicoleta holds a Master's degree in Communication from the University of Westminster in London, UK and she earned her Bachelor's degree in Journalism at the Superior School of Journalism in Bucharest.

1 Comment

  1. Jalobeanu Mihai Stanislav says:

    Mai este o problemă gravă și un decalaj implicit: Școala noastră, inclusiv noile propuneri și încercări de ameliorare, omite/eludează deprinderea vitală (și) în spațiul virtual – gândirea critică și deprinderea de evaluare critică, capacitatea de a identifica reclamele sau ofertele deșănțate, de a suspecta, verifica afirmațiile și chiar imaginile …
    În toată perioada de totalitarism acesta a fost scopul principal al supraîncărcării informaționale și al repetatelor “reforme” școlare. Evident, asta se realiza (și era posibil) atunci prin severa cenzură informațională.
    Din păcate, cu intenție sau din prostie și incompetență, tendința asta, de a “produce cetățeni creduli, incapabili de evaluări critice” este continuată, iar “economia noastră de piață” și canalele de televiziune beneficiază din plin de rezultate.
    Acum, în societatea informațională, cu toate resursele digitale la îndemână, asta nu se mai poate și contrar programei și pretențiilor profesorilor și chiar a părinților, copii citesc tot mai puțin din cărți, ajung să se descurce rapid cu ajutorul “comentariilor de pe Net”, mai apoi au și exemplele profesorilor plagiatori și a unor manuale realizate prin “copy-paste”…
    Și încă ceva în legătură cu UE și cu implicarea noastră în proiecte. Acum un an și 2 luni mergând la Bruxel la o conferință IEEE privind Internetul, s-a nimerit să pot participa și la una dintre edițiile-întâlnirile proiectului european “e-Skills for jobs”. Am fost singurul român, deși pe lista participanților figurau și alte 5 somități din România; dar erau doar pe liste, nici măcar virtual prezenți …Era o conferință interesantă despre meseriile noi din societatea informațională…

Leave a Reply