Tinerii în era informațiilor online

Înscrie-te la conferința online “Educație media în programa școlară”
October 21, 2020
Descoperă cultura media a elevilor tăi!
December 3, 2020

Tinerii în era informațiilor online

C. Tinerii și informarea

Tinerii se informează cel mai mult de pe rețelele de socializare online. Odată cu vârsta însă, crește interesul și pentru alte media – radio, presă scrisă și alte website-uri. Cu o particularitate. Zilnic, tinerii din rural se informează mai mult de la televizor decât cei din orașe. Dar folosirea rețelelor de socializare online rămâne la fel de prezentă, atât la sate, cât și în orașe.

  • 6 din 10 tineri caută zilnic pe internet informații de interes personal
  • 4 din 10 caută zilnic informații utilitare de tip hărți sau orare și 
  • 36% caută zilnic informații pentru școală

Observăm că se conturează rolul limitat pe care îl are internetul în relația tinerilor cu școala. Doar 36% caută zilnic informații pentru școală. Din perspectiva educației media, ar fi important de înțeles câți dintre cei care folosesc internetul pentru școală știu să evalueze credibilitatea informațiilor și să le folosească corect, cu citare, fără să plagieze. 

Platformele de știri online nu sunt nici pe departe printre opțiunile tinerilor. Doar 11% dintre ei citesc sau urmăresc zilnic știrile direct de pe site-uri de informare. 

Dar ce înseamnă pentru tineri “să fii informat”?  

Informația este un concept larg, definibil și interpretabil în diverse feluri. Și tinerii respondenți definesc informația la fel de variat. Așa cum reiese din analiza făcută de Anca Velicu, “să fii informat” înseamnă pentru o parte dintre tinerii respondenți “Să știi cât de mult” sau chiar “Să știi tot”. Calitatea informației și relevanța ei într-o anumită situație de comunicare contează și ele. Nu de puține ori “a fi informat” este definit în termeni valorici – este un lucru “important” sau “vital”. 

Este echivalentul “adevărului” și al “puterii” sau este doar ceva “interesant”. “A fi informat” are valoare instrumentală. Ajută, la modul general, să înțelegi lumea în care trăiești sau, în situații specifice, este de folos pentru a rezolva teme sau în  conversații. De multe ori, “a fi informat” este echivalat cu “a avea cultură generală”:

“Să știi adevărul referitor la lucrurile care se întâmplă în jurul tău în prezent, dar și care s-au întâmplat în trecut. Să cunoști cât mai multe. Să deții informații din toate domeniile. Să ai o cultură generală vastă”. (fată, 16 ani, urban)

Potrivit raportului de cercetare, “a fi informat” este definit de unii respondenți și în termeni de procese de informare. Și de această dată apar variații. Uneori, acest proces este văzut ca unul firesc, de imersiune în media (în speță internetul), alteori respondenții cred că este nevoie de o anumită “trudă” pentru a ajunge la statutul de “informat”:

“O persoană informată, este aceea care a primit informații sau a căutat informații, prin cercetare, documentare amănunțită”. (băiat, 18 ani, urban) 

Multe răspunsuri indică un oarecare grad de competențe media a respondentului. Tinerii vorbesc despre elemente critice generale de evaluare a informației sau de înțelegere critică a diferențelor dintre diverse conținuturi media.

“Consider că în ziua de azi nu e atât de important să deții informația, cât de unde să faci rost de ea. Trebuie să știi să distingi sursele calitative de cele vagi și să fii pregătit pentru cercetări mai amănunțite în domeniu/ compararea surselor pentru a înlătura eventualele neclarități.” (fată, 17 ani, urban)

“În opinia mea este foarte important să fim informați despre ceea ce se întâmplă în jurul nostru, totuși este de asemenea important să verificăm dacă informațiile primite, mai ales cele provenite din mediul online, sunt adevărate și să nu credem tot ceea ce auzim sau citim.” (fată, 19 ani, urban)

“Majoritatea tinerilor se consideră la fel de bine informați pe subiecte de interes pentru adolescenți (58%) și pe subiecte legate de lumea mondenă (41%). Raportat la același referențial, cei mai mulți se consideră mai puțin informați în ceea ce privește subiectele din sport (42%), subiecte de politică internă (40%) și de politică externă (36%). ”

Nu doar media contează în informarea tinerilor, ci și comunicarea interpersonală. Discuțiile cu prietenii contează cel mai mult (89% dintre respondenți au identificat discuțiile cu prietenii ca fiind informative). Sunt urmate îndeaproape de discuțiile cu familia (87%) și abia la urmă de discuțiile cu profesorii (81% dintre respondenți). 

Practici de informare. În căutările online ale tinerilor predomină informațiile pentru școală, de interes personal și de divertisment (informații despre vedete, despre lansări recente de filme sau muzică). Pe măsură ce cresc, interesul tinerilor pentru subiecte civice și sociale crește și el. Și, se pare, interesul pentru informațiile mondene descrește.

Tinerii și încrederea în informații

Când ne uităm la ceea ce contează pentru tineri atunci când decid să aibă sau nu încredere într-o informație putem întrezări ceva din competențele lor de informare.

Datele semnalizează un nivel scăzut de competențe media de informare. Faptul că distorsiunea de confirmare (en. confirmation bias) are prioritate, că autorul și sursa informațiilor contează doar pentru jumătate dintre tineri, că se bazează mult și foarte mult pe încrederea acordată a priori surselor de informații arată că mai este drum lung până la un nivel satisfăcător de competențe media și digitale în rândul tinerilor. 

Pentru mai mult de jumătate dintre tinerii respondenți contează mult și foarte mult următoarele aspecte:

  • faptul că informația este prezentată clar și ușor de înțeles (77%)
  • faptul că provine dintr-o sursă de încredere (75%)
  • faptul că materialul a fost distribuit de un prieten în care am încredere (46%)
  • faptul că îi confirmă respondentului credințele sau informațiile anterioare (69%)
  • faptul că informațiile sunt actuale (69%)
  • faptul că sursa sau autorul pot fi ușor identificate (56%) 
  • am găsit materialul pe rețeaua de socializare online pe care obișnuiesc să intru zilnic/cel mai des (40%)

Este de remarcat faptul că tipul de canal media contează puțin și foarte puțin spre deloc în acordarea credibilității pentru mai mult de jumătate dintre respondenți. Iar atunci când contează, cel mai ‘credibil’ tip de media este Internetul, urmat de televiziune, ziare, radio și reviste. 

D. Încrederea în competenețele lor media și digitale

Anca Velicu lămurește în raport de ce am ales să observăm percepția pe care o au tinerii despre competențele lor de utilizare a Internetului: 

“Dincolo de a ști să faci anumite operațiuni, încrederea că poți să le faci îţi modifică practicile de utilizare, lucru cel mai des relevat de studiile care vorbesc despre diviziunea competențelor la nivel generațional (e.g. analiza competențelor digitale ale copiilor față de părinți sau ale profesorilor față de elevi) sau la diferențele de gen în ceea ce privește competențele digitale. Datele cercetării noastre au confirmat această tendință”. 

Tinerii sunt destul de încrezători în competențele lor de utilizare a Internetului. 7 din 10 tineri consideră că se pricep la fel de bine ca cei de aceeași vârstă cu ei să folosească Internetul. Un sfert dintre ei consideră că sunt mai competenți decât ceilalți. Doar 6% n-au încredere în competențele lor digitale în relație cu colegii sau prietenii. 

Ar fi interesant de aflat (într-un studiu ulterior) cum își modifică tinerii practicile de utilizare sau ce înțeleg efectiv prin competențe digitale. 

 Și mai multe explicații despre motivele pentru care am măsurat felul cum se raportează tinerii la competențele lor și auto-percepția găsiți în secțiunea 4 a studiului (Competențe digitale).

Odată cu vârsta crește ușor și încrederea tinerilor în competențele lor. Tind să considere că se pricep mai bine decât colegii lor.

Băieții sunt mai încrezători în competențele lor. Procentul băieților care afirmă că se pricep mai bine decât prietenii sau colegii de aceeași vârstă să folosească internetul este dublu față de procentul fetelor care fac aceeași afirmație (32% față de 16%).

Rămân totuși întrebările: Ce știu să facă tinerii online? Câți dintre cei care caută informații online știu cum să caute? Știu să stabilească credibilitatea informațiilor? 

E. Competențe media și digitale limitate

Pe măsură ce crește vârsta, se măresc și procentele tinerilor care afirmă că știu cum să schimbe setările de confidențialitate, să blocheze oameni care îi deranjează, reclame sau mesaje tip spam. Rezultă că acest tip de competențe digitale se dezvoltă mai ales în perioada adolescenței. În realitate, copiii își fac conturi pe rețelele de socializare online de la vârste mai mici de 10 ani. De aceea, astfel de competențe digitale elementare ar trebui dobândite încă din școala primară. 

Dacă 8 din 10 tineri (între 14 și 19 ani) au aceste competențe digitale elementare, numai 4 știu să recunoască site-urile sponsorizate care apar în rezultatele căutărilor online. 

6 din 10 respondenți spun că știu să editeze un video și să-l publice pe Youtube, dar numai 4 din 10 tineri afirmă că știu să creeze un blog/vlog. 

Așa cum bănuiam, competențele media și digitale avansate (precum cele ‘de creație’) sunt mai puțin dezvoltate. Abilitatea de a crea un blog implică competențe media și digitale care servesc utilizatorului și în alte situații de viață, personale sau profesionale.

Ca să înveți să faci un blog/vlog ești nevoit să-ți dezvolți, printre altele, abilitatea de a reflecta și de a genera idei, de a crea mesaje media (text sau audiovizual), de a modifica și de a refolosi informații, de a colabora, de a edita și de a folosi eficient și responsabil canalele de promovare, de distribuție și marketing. 

La crearea și promovarea unui blog/vlog ajută foarte mult și abilitatea de a folosi strategii eficiente de căutare și selectare a informațiilor pe care le vei folosi în materialul tău sau abilitatea de a evalua credibilitatea și calitatea informațiilor și de a recunoaște codurile & convențiile folosite în diverse texte media (scrise, audio/video, imagini).

Fără viziune politică, fără decidenți interesați să susțină educația media, fără politici de integrare a educației media în școli, fără programe de finanțare și susținere a domeniului educației media și digitale în România, aceste cifre îngrijorătoare vor rămâne neschimbate mult timp de aici încolo. 

Învățarea despre media va rămâne doar la nivel informal, între prieteni și colegi sau la nivel de organizații neguvernamentale. Două tipuri de învățare, care nu vor avea vreodată impactul unor programe susținute la nivel local și național. 

F. Implicarea tinerilor online

“Deținerea de competențe media și digitale este un element-cheie care permite participarea (civică și nu numai) în lumea digitală”, scrie autoarea studiului. Permite folosirea platformelor de media sociale într-un mod creativ și complex. Puțini dintre tinerii respondenți trec de la consumul de informații online la participare și creare de conținut online.

Mai puțin de 4 din 10 tineri publică un comentariu online, de pildă. Contribuția tinerilor la conținutul online este mai degrabă sub formă vizuală. 9 din 10 tineri publică poze sau videoclipuri în rețea, dar nu o fac atât de des pe cât am fi tentați să credem. Doar 9 la sută postează de mai multe ori pe zi poze sau clipuri video.

Ne-a mai interesat să aflăm cât de responsabil este comportamentul lor participativ, atât cât este, și cât de mult se bazează pe evaluarea și înțelegerea naturii informației online? Când se ‘activează’ tinerii pentru a distribui o informație sau pentru a comenta?

Pe lângă participarea la spațiul public 2.0 sub forma comentariilor la articole, apare un alt tip de comportament participativ, și anume distribuirea informațiilor care se găsesc deja online. Am vrut să vedem cât de responsabili sunt tinerii atunci când dau mai departe informații.

  • Deși 7 din 10 tineri caută informații online atunci când sunt interesați de un subiect, 2 din 10 nu participă în niciun fel la lumea digitală, admițând că nu dau Like, Share sau că nu comentează, ci sunt doar consumatori de informație.
  • Aproape jumătate dintre tinerii respondenți nu obișnuiesc să distribuie articole online și unul din patru distribuie un articol online fără nicio verificare prealabilă.
  • Așadar, tinerii nu prea verifică informațiile înainte să le distribuie pe o rețea de socializare online. Atunci când apare, comportamentul de verificare este contextual în cele mai multe cazuri. Dacă apar semne de suspiciune în legătură cu informația respectivă, 21% dintre tineri verifică informația și din altă sursă.

Procentele de la ‘alte verificări pe care le fac atunci când mă informez” sunt și mai importante din perspectiva educației media:

  • Doar 16% dintre tineri verifică actualitatea informațiilor 
  • Doar 14% dintre tineri verifică cui aparține site-ul unde apare informația 
  • Doar 10% dintre tineri verifică cine e autorul informației 
  • Doar 4% dintre tineri verifică cine are de câștigat din publicarea articolului

“Deși platformele de socializare online sunt de multe ori apreciate pentru potențialul lor de a oferi o ‘voce’ tinerilor, de a-i încuraja să se exprime și să participe activ la dezbateri, nicio astfel de activitate participativă nu se află printre motivele principale pentru care tinerii respondenți intră pe platforma de socializare favorită.”  — Anca Velicu

De altfel, jumătate dintre tinerii respondenți nu semnează niciodată petiții online.

G. Ce se întâmplă la școală

Tinerii folosesc Internetul mai mult în afara școlii. Iar școala nu ține pasul. 12% dintre tinerii respondenți au spus că au folosit Internetul zilnic la clasă, iar 20% au afirmat că nu l-au folosit deloc. În schimb, procentul celor care au folosit Internetul zilnic pentru școală în ultima săptămână se ridică la 30%.

Folosirea internetului în ultima săptămână… pentru școală (%)… pentru sarcini în clasă (%)
Deloc520
1-2 ori2741
3-4 ori2821
5-6 ori116
Zilnic3012

Conexiunea la Internet pare să fie destul de prezentă în școli. Dar elevii ori nu au voie să o folosească (53%), ori o folosesc, dar cu anumite restricții (12%) sau fără restricții (10%). 

Profesorii au rol proactiv de foarte puține ori. 62% dintre tineri admit că puțini sau niciunul dintre profesori nu i-au încurajat să folosească internetul pentru școală. Și rolul lor în clasă este limitat la următoarele strategii de mediere a folosirii Internetului: 

  • încurajarea folosirii internetului pentru diferite sarcini în clasă, menționată de 57% dintre respondenți, 
  • oferirea de criterii de a discerne între site-uri bune și site-uri rele (43%)
  • oferirea de sfaturi de folosire a Internetului în siguranță (39%)

Întrebați dacă, în opinia lor, ar trebui limitată folosirea telefoanelor mobile în școală, doar unul din patru respondenți a răspuns afirmativ.

După părerea tinerilor, folosirea telefoanelor mobile și a Internetului nu ar trebui limitată în școală pentru beneficiile și potențialul educativ al Internetului, pentru că menține comunicarea cu părinții sau familia și în timpul școlii, pentru că ajută coordonarea cu grupul de colegi și chiar profesori (în caz de modificare a orarului sau a unei săli, spre exemplu).  

“la ore cand avem nevoie de o informatie concreta, iar poate profesorul nu stie sa ne zica nimic despre ea putem cauta pe internet!” (fată, 14 ani, urban)

Telefonul e la îndemână în caz că se întâmplă ceva rău și ca unealtă de înregistrare foto a temelor și testelor care rămân la școală. 

În definitiv, nu pot sau nu vor să se despartă de telefon sau de conexiunea la internet pe care acesta le-o oferă, așa cum declară unii dintre tineri .

Nu suport să nu am conexiune la Internet“ (băiat, 15 ani, urban)

sau și mai clar…

tehnologia avansează și este inevitabil ca la un moment dat aceasta sa înceapă să fie o parte a procesului de educare al copiilor, așa că de ce să încercăm să oprim acest lucru atunci când îl putem sprijini” (fată, 16 ani, urban)

În general, tinerii dau dovadă de atitudine critică față de sine în argumentele expuse. Uneori conștientizează folosirea excesivă, dar cred că este în responsabilitatea lor să controleze acest lucru și pledează pentru liberul arbitru.

Sunt de părere că oricât de mult încerc să nu folosesc telefonul în pauze sau în timpul orelor, nu pot face nimic ca să mă abțin. Nu spun că ar trebui să fie interzise telefoanele în incinta școlilor/liceelor, însă sunt de părere că elevii ar trebui să se controleze în așa fel încât să folosească telefonul mai mult în pauze. Eu unul folosesc telefonul mobil în timpul orelor la care știu că nu va trebui să mă chinui ca să iau o notă mare sau care nu îmi vor trebui la un viitor examen. La orele unde mi se pare mai dificilă materia sau unde am nevoie să fiu atent pentru următoarele examene  (BAC / admitere / simulari etc ) încerc cât se poate de mult să nu folosesc telefonul, sau dacă îl folosesc, îl folosesc pentru a căuta o informație de care am nevoie la ora respectivă.” (băiat, 17 ani, urban)


CITEȘTE CONTINUAREA ARTICOLULUI
Nicoleta Fotiade
Nicoleta Fotiade
Nicoleta Fotiade is President and Co-founder of Mediawise Society. She is a media literacy educator, researcher and advocate in the media and communication field for more than 15 years. She has a keen interest in empowering educators and students to have a deep critical understanding of how media work and their impact on everyday life. Nicoleta also teaches media education to final year BA students at the Faculty of Psychology and Education Sciences at the University of Bucharest. She is an active member and contributor to international and regional associations (co-founder of IAME – International Association for Media Education). She is the author and co-author of two media literacy textbooks, more than 20 media research studies and several other education materials for teachers and students. Nicoleta holds a Master's degree in Communication from the University of Westminster in London, UK and she earned her Bachelor's degree in Journalism at the Superior School of Journalism in Bucharest.

Leave a Reply