Azi am fost la dezbaterea despre noul proiect de lege a educației, pe care Ministerul Educației intenționează producă până la toamnă. Ministrul pentru Dialog Social, Liviu Marian Pop și Vasile Șălaru, secretar de stat în Ministerul Educației, s-au întâlnit azi cu aproximativ 20-30 de reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale.

Am asistat la o întâlnire mai degrabă haotică, pe alocuri belicoasă, cu ONG-iști exasperați de felul cum (nu) funcționează sistemul de învățământ și funcționari publici care au evitat constant să ne dea date concrete despre procesul de consultare și elaborare a proiectului de lege. Despre conținutul acestuia, nici nu se mai pune problema. Abia, abia dacă am reușit să atingem câteva puncte. Era de așteptat de la o ‘întâlnire introductivă‘, așa cum a numit-o ministrul dialogului social. Și, totuși, nu numai calitatea de întâlnire introductivă a creat neajunsul dialogului.

Confuzia. Despre ce proiect de lege discutăm?

Căci poate știți deja, ultimul proiect de lege – propus de comisia de învățământ din Senatul României – nu este asumat de Ministerul Educației. Ministrul Câmpeanu a declarat asta încă de la începutul lunii iunie. Reprezentantul său la dezbaterea de azi a confirmat această poziție. Ministerul dorește o lege nouă. De la zero. Mă rog, nu chiar de la zero, dacă e să ne uităm la ce spunea domnul ministru Câmpeanu acum o lună: „Ca bază de plecare ăsta este (n.a. proiectul de lege al Senatului), aş fi preferat să fie ceva mai actual…„.

Am discutat mult, încercând să înțelegem care este procedura și calendarul de consultare publică, pe marginea cărui proiect de lege facem propunerile de schimbare, la ce adresă de email, cu ce termen limită. Reprezentanții celor două ministere ne-au asigurat că propunerile noastre vor fi luate în considerare în noul proiect de lege, pe care intenționează să-l trimită în Parlament în septembrie anul acesta.

Despre calitatea proiectului de lege a educației propus de Senat, vă recomand analiza făcută de Oana Moraru.

”Să încercăm să avem un draft al noii legi a educației până la 1 septembrie” a fost răspunsul secretarului de stat Șălaru la întrebarea reprezentantului Uniunii Studenților despre calendarul consultării. Asta, în condițiile în care dl. secretar de stat și ministrul pentru Dialog Social ne-au încurajat să trimitem propuneri încă din vara aceasta, „ca să avem un proiect de lege cât mai bun, să nu mai schimbăm la el după aceea„. Unde, cui, cum, până când? E cel puțin neserios să spui „vrem proiect de lege în mai puțin de două luni” și tu, Ministerul Educației – promotor, să nu ai deja calendar.

Comitetul Tehnic de Lucru al Ministerului Educației s-a constituit deja. Așa spune domnul Șălaru, căci eu n-am găsit componența comitetului publicată pe nicăieri. De asemenea, nu este clar cum va alege ministerul reprezentanții ONG-urilor în grupul de lucru pentru elaborarea proiectului de lege. Am fost asigurați că nu e posibil să participe toată lumea. Nici nu ne-am fi așteptat ca zeci, sute de ONG-iști să intre în componența grupului de lucru. Dar mă aștept la ceva criterii transparente de selecție. Așa cum mă aștept la procedură transparentă de consultare.

Vasile Șălaru a menționat depolitizarea și dezvoltarea învățământului profesional dual printre prioritățile Ministerului Educației pentru noul proiect de lege. Deși a doua prioritate putea fi doar a dumnealui, căci uneori vorbea în numele Ministerului, alteori în nume personal. Rugat să clarifice, acesta a răspuns: „viziunea mea se va regăsi parțial în viziunea ministerului„. Au fost și propuneri concrete. De exemplu, reprezentantul ARDOR a recomandat, înainte de toate, formularea scopurilor educației, care să dea direcția legii. Asta, în condițiile în care ministrul Liviu Pop spusese că avem nevoie de o lege care să răspundă cerințelor educației (?) și ale pieței muncii.

De fapt, decizia unde va fi? 

Din capul locului, vedem cum comunicarea între instituțiile statului funcționează ‘ceasornic’. Comisia de învățământ din Senat a publicat un proiect de lege pe care Ministerul Educației nu și-l asumă. Doamna Andronescu, senator în comisia de învățământ a Senatului a declarat tot la începutul lunii iunie că nu vrea să introducă o nouă lege. Această problemă de schismă instituțională sau de interese neîmpărtășite (cine să le mai știe), alături de modul în care a decurs dezbaterea de astăzi și profilul interlocutorului trimis de Ministerul Educației, mă fac să cred că întâlnirea de azi a fost, de fapt, mult praf în ochii societății. Aș vrea să mă înșel, să-mi pun cenușă-n cap la toamnă, după ce va trece o super lege a educației.

Înțeleg că pe masa comisiei de învățământ din Senat sunt alte proiecte de legi, la care se va adăuga cel al Ministerului Educației. Deci există posibilitatea ca noul proiect nici să nu treacă. Decizia rămâne la doamna Andronescu și colegii săi din Senat, în cele din urmă.

Așadar, dragi contributori, să sperăm că (1) propunerile noastre vor fi integrate în proiectul de lege și (2) că Senatul va agrea proiectul cel mai bun, cel mai cuprinzător și inovator. Scriu cuvintele acestea și mă îndoiesc serios că vom avea parte de un proiect de lege inovator și o lege, care, pusă în practică, va schimba calitatea învățământului exponențial. Atât de mică este încrederea mea în instituțiile statului! Dar, cine știe, poate Ministerul Educației și Senatul îmi vor demonstra contrariul la toamnă.

Am fost la întâlnire în calitate de observator și membru al Mediawise Society și al Coaliției pentru Educație Deschisă. Ambele au propuneri legate de educație pentru competențe media și digitale, respectiv, educație deschisă în școli. Le vom trimite grupului de lucru din Ministerul Educației, în măsura în care vom afla componența și datele de contact ale acestuia.

În spiritul solidarității și în speranța unui impact mărit, câteva dintre organizațiile și coalițiile din educație prezente la întâlnire au discutat informal posibilitatea de a strânge propuneri într-un document comun.

Opiniile de mai sus aparțin autoarei și nu reprezintă poziția Mediawise Society sau a Coaliției pentru Educație Deschisă.

Citiți și propunerile Mediawise Society pentru documentul de curriculum național.