Ne naștem curioși. Privim, ascultăm, pipăim, mirosim, gustăm și astfel începem să cunoaștem, să înțelegem lumea din jurul nostru. Curiozitatea este motorul care îndeamnă copiii să afle, să experimenteze și astfel, ușor-ușor, să înțeleagă cine sunt, în ce lume trăiesc, după ce reguli, alături de cine. O dată ce încep să vorbească – o abilitate pe care copiii o dobândesc spontan prin interacțiunea cu ceilalți – întrebarea “de ce?” se adaugă. O știți, nu?

– De ce e cerul albastru? Dar, de ce aerul nu se vede? Dar ce se întâmplă când viața se termină? (M, 6 ani) 

Copiii – mai ales cei mici, preșcolari – pun întrebări fără oprire uneori. Desfac lucruri ca să vadă cum funcționează, inventează explicații acolo unde noi, adulții, am învățat deja să spunem doar că „așa e”. Îmi dau seama de curiozitatea copiilor de fiecare dată când lucrez cu ei sau când îi privesc cum explorează un telefon, o carte sau o frunză căzută pe jos. Creativitatea vine la pachet cu această curiozitate. Înainte să știe să scrie sau să caute ceva pe internet, copiii își imaginează povești, transformă obiecte banale în personaje, rescriu finaluri de basme după logica lor. Creativitatea nu înseamnă doar talent artistic, ci capacitatea de a vedea mai multe posibilități acolo unde pare că există o singură versiune a realității.  

Din această perspectivă, educația media devine unul dintre spațiile de învățare privilegiate în care școala poate lucra cu ceea ce copiii aduc deja: curiozitatea lor naturală și impulsul de a crea. În loc să blocăm aceste impulsuri în numele achiziției de cunoștințe, le putem folosi ca punct de plecare pentru antrenarea gândirii critice în mod sistematic de la cele mai mici vârste.  

Astăzi, copiii mai mari, adolescenții descoperă lumea și prin rețele sociale, jocuri video, reels, mesaje virale etc. În acest spațiu cultural digital, copii și tineri își petrec mare parte din timpul lor zilnic, (își) pun întrebări, se miră, se revoltă, râd, copiază modele, inventează, se stresează, se informează, dau mai departe. Acolo se întâlnesc curiozitatea, creativitatea și nevoia de gândire critică. Din păcate, aceiași copii intră într-un sistem educațional care încă pune preț pe răspunsul corect, liniar, verificabil. Greșeala devine ceva de evitat, nu o ocazie de a învăța, de a reflecta, de a încerca din nou. În loc să fie încurajată, curiozitatea este adesea scurtcircuitată de formule fixe, iar creativitatea e împinsă la margine, în câteva ore „speciale” de arte sau opționale.  

Cum antrenăm gândirea critică prin educație media 

Așadar, educația media poate fi spațiul de reabilitare a curiozității și gândirii critice în școala românească pentru că pornește de la lumea reală a elevilor și le permite acestora din urmă să experimenteze și să greșească fără să se teamă, în siguranță. Rolul profesorilor nu este să ofere rețete sigure pentru pericolele internetului precum cyberbullying, dezinformare etc. Ci să creeze contexte de învățare în care elevii pot întreba, pot greși, pot reinterpreta și pot găsi propriile lor repere într-un peisaj media complex. Cu alte cuvinte, își pot antrena gândirea critică în timp ce învață despre media cu care interacționează zilnic în moduri diferite. 

Dar la ce fel de gândire critică mă refer? În 1990, cercetătorul Peter Facione (SUA) a adunat 46 de experți din filosofie, educație, științe sociale și științe naturale și i-a rugat să discute până când vor ajunge la un consens despre rolul gândirii critice în evaluarea și instruirea educațională. Grupul de experți a ajuns la un profil al gânditorului critic ideal: curios, flexibil, bine informat, deschis la minte, onest față de propriile prejudecăți și dispus să-și reconsidere opiniile (Facione, 1990 în Andersson, 2021). La Mediawise Society – organizație dedicată promovării educației media în școli și alte spații alternative de învățare – pentru rezultate relevante, antrenăm gândirea critică ținând cont de trei dimensiuni complementare: deschiderea intelectuală (disponibilitatea de a-ți revizui propriile convingeri și credințe), autonomia informațională (capacitatea de a gestiona critic informația) și responsabilitatea empatică (înțelegerea efectelor și implicațiilor pe care mesajele media le au asupra celorlalți, dar și asupra propriei persoane). Iată cum pot fi integrate la clasă într-un exercițiu de analiză critică a redistribuirii unei postări pe Instagram în care imaginea unei fete este ironizată pentru că nu ar corespunde „standardului” de frumusețe – cercetările arată că fetele pățesc asta mai des decât băieții. Mintea deschisă, încurajată de profesor prin întrebări, ajută elevii să negocieze semnificația „standardului de frumusețe” și să observe stereotipurile din mesaj. Autonomia informațională îi învață să nu redistribuie conținutul fără să-i verifice contextul și intenția. Responsabilitatea și empatia îi ajută să vadă impactul asupra demnității persoanei vizate, dar și asupra propriei imagini — „ce spune redistribuirea acelei postări despre mine”. 

La Mediawise Teacher – programul central al Mediawise Society dedicat formării continue a cadrelor didactice în educație media – nu le dăm profesorilor rețete, ci îi invităm să devină la rândul lor utilizatori reflexivi de media și designeri de experiențe de învățare critică pentru elevi. Profesorii vin cu obiceiuri media diferite și înainte de a le preda elevilor, Mediawise Teacher le oferă ocazia să reflecteze la propriul consum media, să-și reevalueze propriile credințe și prejudecăți despre media, să asculte și perspectiva celorlalți chiar dacă nu sunt de acord. Până la finalul programului, majoritatea cursanților își câștigă autonomia informațională, deschiderea intelectuală și încrederea de a crea materiale didactice și de a le preda la clasă. Și asta se întâmplă nu pentru că primesc lista perfectă de resurse, ci pentru că creează și testează scenarii de învățare, le discută și le adaptează. Este vorba despre un proces de formare transformativ, în comunitatea de practică, ale cărui rezultate se reflectă în predare.  

Nu putem promite că îi vom proteja pe elevi de toate capcanele mediului digital, dar îi putem învăța să le observe, să le numească și să decidă singuri cum le gestionează. 

Bibliografie: 

– Andersson, Linus (2021) It’s Critical: The Role of Critical Thinking in Media and Information Literacy, Media Education Research Journal  

– Facione, P. (1990). Critical Thinking: A Statement of Expert Consensus for Purposes of Educational Assessment and Instruction. The APA Delphi Report. 

Resurse:

Ghidul profesorului 

O resursă educațională gratuită pentru cadre didactice interesate să predea educația media la clasă. Ghidul oferă profesorilor sugestii și recomandări de gestionare a orelor de educație media și este oferit în cadrul programului Mediawise Teacher, implementat cu sprijinul Fundației Orange.  

Cum să folosești inteligența artificială la clasă? 

Află cum poți folosi inteligența artificială la clasă. Ajută-ți elevii să formuleze întrebări bune, să folosească IA pentru învățarea limbilor străine, scriere creativă, generarea corectă de imagini, muzică și video. 

Changing Democracies: Este democrația mea și democrația ta? 

Descoperă mărturiile pe care, alături de partenerii noștri din întreaga Europă, le-am integrat într-un site interactiv. Aici vei găsi și un documentar, un pachet de resurse educaționale pentru profesori, acțiuni locale de promovare și dezbateri despre democrație. 

Changing Democracies – Pachet educațional 

Pachetul educațional Changing Democracies oferă profesorilor un cadru de reflecție asupra democrației prin povești reale ale unor oameni care au trăit în regimuri autoritare și au făcut tranziția la democrție. Activitățile sunt flexibile și adaptabile, potrivite pentru contexte educaționale formale și non-formale. 

Mind over Media: Tu știi să recunoști propaganda? 

Cu toții suntem expuși la forme diverse și complexe de propagandă în fiecare zi, în spațiul public și în comunitățile în care trăim. Mind Over Media România îți pune la dispoziție o platformă interactivă de învățare despre propagandă contemporană în context românesc – cu exemple din divertisment, publicitate, știri și media sociale. 

Platforma eMerge – Gender, Media, Education 

Curs online autonom cu 4 module:

1. Modulul 1. Educație media și cultura populară 

1. Modulul 2. Ce trebuie să mai știi atunci când predai despre gen 

1. Modulul 3. Analiză critică și creație media 

1. Modulul 4. Planificarea și evaluarea activităților de educație media  

Cunoaște-ți mai bine elevii, cunoaște-le cultura media!

Ghid metodologic pentru profesori