În 2008, David Buckingham scria că dezbaterea publică din Marea Britanie despre folosirea tehnologiei în educație a fost polarizată între „entuziaștii care văd în tehnologie salvarea educației și pesimiștii care cred că vom ajunge cu toții în iadul tehnologic”.
În același articol, profesorul Buckingham propunea o abordare diferită pentru folosirea tehnologiei în educație – o abordare care să țină seama de interacțiunea copiilor cu tehnologia, de cultura și practicile lor zilnice. Ca să înțelegem potențialul didactic al Internetului și jocurilor pe calcultor este important să nu le privim ca simple tehnologii, ci ca forme ale culturii și comunicării, încheia David Buckingham argumentația sa de acum șapte ani.
Reflecțiile sale sunt cât se poate de relevante pentru România anului 2015. Sunt relevante mai ales pentru educație, pentru mediul școlar care ar putea contribui la diminuarea decalajului digital „între cultura timpului liber al tinerilor și cultura școlii”. Cum? Vezi propunerile sale în articolul de mai jos.
Acesta este primul articol pe teme de educație media din seria „Articole de specialitate” traduse la Mediawise Society.
Dincolo de tehnologie
O altă perspectivă asupra felului în care învățăm în era culturii digitale
Autor: David Buckingham
Traducere în română: Adina Ionescu
Editare text în română: Nicoleta Fotiade
Tehnologia, ni se spune adesea, transformă fundamental educația. Tehnologia contestă definiția cunoașterii din prezent, oferă un nou mod de a motiva pe cei mai puțin dornici să învețe și promite oportunități nelimitate pentru creativitate și inovație. Asemenea afirmații grandioase au o istorie foarte lungă, începută chiar înainte de apariția computerelor. Primii adepți ai utilizării filmului și televiziunii în educație, de exemplu, au emis previziuni la fel de fantastice, cum că aceste medii vor face loc unor schimbări radicale în procesul de învățare – și că școala în sine va deveni curând redundantă.
În spatele eforturilor curente de a introduce computerele în sălile de clasă se află, în principal, companiile comerciale, în căutare de piețe noi și previzibile pentru produsele lor; și guvernele aparent disperate să rezolve ceea ce consideră a fi problema educației publice. Ambele adoptă, în general, o formă de determinism tehnologic și credința în omnipotența tehnologiei.
Acest lucru duce în schimb la un mod instrumental de a privi rolul tehnologiei în educație. Tehnologia este văzută ca un mecanism neutru de livrare a informației, iar informația în sine este privită ca un fel de obiect fără formă, care există independent de interesele umane și sociale. Rezultatul este neglijarea problemelor educaționale elementare referitoare nu doar la cum predăm cu tehnologie, dar și la ce trebuie să afle copiii despre ea.
În ciuda a ceea ce afirmă comercianții, există astăzi un amplu corpus de cercetare care sugerează că impactul tehnologiei asupra practicilor de zi cu zi ale profesorilor este destul de limitat. Mulți profesori se opun utilizării tehnologiei, nu pentru că sunt de modă veche sau neinformați, ci pentru că au realizat că nu îi ajută să își atingă obiectivele.
Puține dovezi convingătoare susțin îmbunătățirea rezultatelor la învățătură prin simpla utilizare a tehnologiei. Desigur, unii profesori folosesc tehnologia în moduri foarte creative și bine gândite. Însă, în majoritatea cazurilor, utilizarea ei în școli este limitată, neinspirată și instrumentală.
Chiar și în fața acestor dovezi, susținătorii tehnologiei argumentează că aceasta se află încă la începuturi și că schimbarea reală și durabilă se va produce în orice moment. Însă, tehnologia digitală e prezentă în școli de mai bine de un sfert de secol: revoluția promisă nu a avut încă loc și există puține motive să credem că se va întâmpla curând.
Totuși, poziția mea nu este bazată pe opoziția absolută față de tehnologie. Consider că s-a ajuns la o polarizare deloc constructivă în dezbaterea publică între entuziaștii naivi care văd în tehnologie o salvare a educației și pesimiștii care cred că vom ajunge cu toții în iadul tehnologic. Cu siguranță a venit timpul pentru o abordare diferită.
