La mijlocul lunii ianuarie, Adevărul online publica un articol despre adolescenta dintr-o localitate rurală din Constanța, care în mod accidental a creat un eveniment public pe Facebook pentru petrecerea de ziua ei, ce ar fi urmat să aibă loc pe 14 martie. În ciuda anunțului ulterior al fetei că nu va exista nici o petrecere și că postarea inițială a fost o greșeală, propagarea exponențială a informației prin media sociale a condus la un număr de peste 57.000 de persoane care și-au anunțat participarea la eveniment. Propagarea virală a fenomenului nu s-a oprit aici, fiind mai departe amplificată de bloggeri și persoane publice (prezența fetei în emisiunea lui Măruță) sau de firme private (aerodromul din Tuzla/Regional Air Services Tuzla oferindu-i Izabellei un zbor cadou de ziua ei).

Deși propagarea virală a informației în online merită atenție, mă voi referi în acest articol doar la aspectele legate de dinamica rețelelor sociale și felul în care adolescenții le folosesc, pentru a comenta asupra ”accidentelor” de diseminare nedorită a informației. Câteva elemente relevante în acest sens țin de nevoia adolescenților de afirmare și validare personală și de felul în care rețelele sociale oferă un mediu propice pentru aceasta, de transformarea limitei dintre public și privat și de prăbușirea contextelor sociale în noile medii de socializare online.

Tinerii, dezvoltarea personală și mediul online

Pentru tinerii care primesc mediul de socializare online ca pe ceva deja existent, distincția dintre online și offline devine una mai puțin clară, cele două dimensiuni se întrepătrund și comunică bi-direcțional (Subrahmanian & Smahel, 2011). Atracția fenomenală a online-ului pentru tineri e dată de potențialul acestuia de a satisface nevoile de recunoaștere personală și socială (în psihologia dezvoltării, nevoi de integrare personală și socială, cf. Taddicken & Jers, 2011, pp. 150-151), care în adolescență ating cotele maxime în traseul personal de viață al individului. Astfel, tinerii petrec mult timp pe rețelele sociale cultivând relațiile de prietenie în schimburi continue de validare reciprocă: își decorează la nesfârșit profilul personal, verifică cine ce postează, dau și primesc ”like”-uri (moneda socială a Facebook-ului), își comentează profilurile, se etichetează sau își dau ”tag” în poze și filmulețe. Adolescenții au nevoie de validare din partea prietenilor, după cum susține danah boyd (2007) într-un articol despre importanța rețelelor de socializare pentru validare de către prieteni și reciprocitate. Nevoia de a fi văzut de ceilalți (Tufekci, 2008), în special de cei de aceeași vârstă, este exacerbată la adolescenți din cauza nevoilor firești de afirmare, dar care îi plasează sub riscul pericolelor ce țin de publicarea informațiilor personale.

Public și privat

Limita dintre public și privat a fost definită drept control selectiv al accesului altora la propria noastră persoană (Altman, 1975, p. 24) sau, în alte cuvinte, drept un simț al controlului asupra informațiilor pe care le dezvăluim, asupra contextului în care împărtășirea lor are loc, și a publicului care poate avea acces la ele (boyd, 2008b, pp. 14, 18). Departe de a fi o simplă alegere de tip 0-1 sau alb-negru, distincția dintre personal/privat și public are numeroase gradații de gri, în funcție de cât alegem să dezvăluim despre noi înșine.

Conceptul de publicuri multiple este esențial pentru înțelegerea felului în care funcționează publicarea informațiilor pe rețelele sociale. Din ce în ce mai mult, personalizarea tipurilor de public prin customizarea funcțiilor de anonimitate oferite de Facebook se leagă de un control sporit asupra persoanelor care au acces la informațiile personale, inclusiv cine poate să citească sau să comenteze la informația postată într-un profil.

În plus, pentru copiii și adolescenții care învață să formeze diverse relații sociale și de prietenie într-o negociere permanentă între offline și online (i.e. majoritatea contactelor offline, colegi și prieteni de la școală sunt continuate în online după orele de program școlar pe rețelele de socializare), relația dintre public și privat are o cu totul altă dinamică decât cea a relațiilor exclusiv offline. Mai mult, spre deosebire de adulți care integrează diferite tipuri de relații sociale în mediul online (de ex. menținând contactul cu colegi de serviciu, simple cunoștințe și prieteni apropiați), adolescenții se centrează preponderent doar pe un tip de relații online, cel cu prietenii/colegii (de ex. adolescenților li se pare ciudat când adulții, în special părinții, le dau cereri de prietenie, percepând aceasta ca o intruziune nedorită în viața lor privată). Din cauza acestei mono-focalizări, adolescenții pot pierde ușor din vedere că informațiile postate pot fi văzute de publicuri diferite datorită felului în care Facebook face vizibile informațiile prin funcția de Newsfeed.

Prăbușirea contextelor sociale în mediul online

boyd (2008a) vorbește despre publicuri în rețea, auditoriu invizibil și prăbușirea contextelor sociale drept aspecte centrale ale rețelelor sociale online, precum și de convergență socială care se întâmplă când contexte sociale disparate se prăbușesc într-unul singur (boyd, 2008b, p. 18), rezultând în pierderea controlului asupra felului în care informația personală este distribuită. Pagina principală a Facebook, ”peretele” de postări sau Newsfeed-ul în care vedem ce au mai postat cei din lista de prieteni funcționează ca un podium de nesfârșită auto-prezentare și auto-promovare. În plus, introducerea acestei funcționalități a făcut totul imediat accesibil și imediat vizibil (înainte de introducerea Newsfeed-ului trebuia să cauți explicit un profil, să-i deschizi pagina pentru a vedea ce a a mai postat respectivul contact). Ceea ce o dată era ”în siguranță prin obscuritate” a devenit automatic public și expus (boyd, 2008b, p.15). Folosind o altă metaforă, boyd compară efectele acestei transformări cu jena pe care o resimțim atunci când, vorbind foarte tare la o petrecere zgomotoasă pentru a fi auziți de interlocutorul din imediata apropiere, și dintr-o dată muzica încetează, facând ca vocea noastră să fie auzită de toată lumea din cameră. Ceea ce era destinat atenției unui public selectat restrâns devine dintr-o dată expus tuturor.

‘Ziua Izabellei’ este un exemplu tipic de vorbit extrem de tare într-o cameră în care s-a făcut brusc liniște: toți te văd, toți te aud, toți își îndreaptă atenția spre tine. Competențele de utilizare a media sociale (cum ar fi cele instrumentale, de setare a preferințelor de anonimitate, dar mai ales a celor de înțelegere critică a dinamicii rețelelor sociale și a aspectelor de convergență socială) devin astfel importante pentru păstrarea controlului asupra felului în care împărtășim informațiile personale și cine le poate accesa.

Notă: Acest articol are la baza capitolul în pregătire intitulat “Fraped” selves: hacked, tagged and shared without permission. Challenges of identity development for young people on Facebook, care va apărea în primăvara 2015 la Masaryk University Press în volumul colectiv editat de Lorentz, P., Metykova, M., Smahel, D. & Wright, M.. (eds.), Living in the Digital Age: Self-Presentation, Networking, Playing, and Participation in Politics. O variantă intermediară a capitolului poate fi descărcată gratuit de pe pagina academia.edu a autoarei: http://bit.ly/1EUMhR8

de Monica Barbovski
Postdoctoral Research Fellow, Masaryk University – Brno (CZ),
http://monibarbovski.net

Bibliografie:

Altman, I. (1975). The environment and social behaviour: privacy, personal space, territory, crowding. Brooks: Monterey.

boyd, d. (2007). Why youth (Heart) social network sites: the role of networked publics in teenage social life. MacArthur Foundation Series on Digital Learning – Youth, Identity, and Digital Media Volume (ed. David Buckingham). Cambridge, MA: MIT Press.

boyd, d. (2008a). Taken out of context: American teen sociality in networked publics (Unpublished doctoral dissertation). University of California, Berkeley, Berkeley, CA.

boyd, d. (2008b). Facebook’s privacy trainwreck: exposure, invasion, and social convergence. Convergence 14(1): 13-20.

Subrahmanyam, K., & Smahel, D. (2011). Digital Youth: The Role of Media in Development. New York: Springer.

Taddicken M., & Jers, C. (2011). The uses of privacy online: trading a loss of privacy for social web gratifications? In S. Trepte & L. Reinecke (Eds.), Privacy online: perspectives on privacy and self-disclosure in the social web. London: Springer, pp. 143-156.

Tufekci, Z. (2008). Can you see me now? Audience and Disclosure Regulation in Online Social Network Sites. Bulletin of Science Technology Society 28(1): 20-36.