Schimbarea de la firul ierbii. Despre educație

Film și educație media
June 12, 2015
(VIDEO) Inspirație pentru educație media
July 2, 2015

Schimbarea de la firul ierbii. Despre educație

Învățământul în România suferă. Te mai miră propoziția asta? Te scandalizează? Te îndeamnă să faci ceva?… Mai avem puțin și ne conformăm, nu-i așa? Așa cum o facem cu o mulțime de alte situații ale României, care funcționează alandala, împotriva firii, de ani de zile. Tipul acesta de răspuns – al struțului cu capu-n nisip – poate fi și o formă de protecție. Ce nu poți schimba, ce te depășește e amânat sau uitat. Ca să nu o iei razna de frustrare.

Într-un interviu recent*, Mircea Miclea (fost ministru al Educației în perioada 2004-2005) reușește să evidențieze acele decizii de politică educațională și mecanisme, care – puse în practică – ar fi putut să ajute la modernizarea educației în România. Rețin câteva dintre ele. Puteți citi interviul integral în link-urile copiate la sfârșitul textului.

  • descentralizarea sistemului de învățământ – angajarea, evaluarea performanței și (după caz) concedierea profesorilor să fie făcută de Consiliul Administrativ al școlii, și nu de inspectoratele școlare, numite pe criterii politice,
  • salarizarea diferențiată a cadrelor didactice, cu aprecierea performanței,
  • investiția în cercetare și în pregătirea profesorilor – competențe noi pentru noile realități socio-culturale ale elevilor – inclusiv, cele legate de mediul digital,
  • schimbarea paradigmei de predare/învățare cu profesori-facilitatori, care să personalizeze evaluarea performanței elevilor,
  • schimbarea atitudinii profesorilor față de profesia lor (mai puțină lehamite, mai multă implicare și inovație),
  • actul de învățare să aibă la bază mai multă analiză, interpretare, dialog și colaborare; în prezent, în sistemul anacronic, “absolvenții nu fac transferul de cunoaștere, nu pun cunoștințele în practică”, ne spune dl. Miclea.

În completarea motivului suprem – lipsa voinței politice, deci, schimbarea de la vârf în jos, domnul Miclea descrie și alte motive sau obstacole din cauza cărora schimbarea nu se mai întâmplă. Remarcă situații și atitudini, care, schimbate la firul ierbii, ar produce ceva valuri chiar și într-un sistem înghețat cu totul. Și asta e o teză care merită toată atenția: schimbarea de jos în sus.

În ultimii 12 ani, am lucrat cu profesori (din licee, mai ales) în diverse proiecte de educație pentru competențe media și am avut ocazia să observ multe dintre situațiile și atitudinile ilustrate în interviu. Aș puncta două dintre acestea: (1) lipsa solidarității și a schimbului de experiență dintre profesori și (2) rezistența acestora la schimbare. “Există o rezistență a acestei majorități mediocre la orice schimbare, iar această rezistență este împachetată într-o retorică excesivă, deci nu numai că se opun, dar construiesc motive…”, mai spune Mircea Miclea.

Din păcate, de multe ori am întâlnit aceeași rezistență. Lucrurile se schimbă atunci când profesorii sunt deschiși să încerce, să inoveze, să treacă peste lipsa sprijinului instituțional. Sunt dispuși să împărtășească experiențele lor cu alți colegi, învață unii de la alții. Iar rezultatul se vede pe mutrele elevilor mulțumiți și în capacitatea lor de a face corelații, de a analiza situații, de a lua decizii, de a participa la învățare.

Atunci când profesorii – obosiți și descumpăniți – au tot așteptat schimbarea de la inspectoratul școlar sau de la minister, ori și-au cheltuit energia întreagă să găsească motive împotriva oricărei încercări de schimbare, nu s-a întâmplat nimic.

Există niște insule de excelență, dar scufundate într-o mare de mediocritate. Insulele acestea de excelență se referă la colective de profesori și cercetători, fie din învățământul superior, fie din preuniversitar, care au performanțe deosebite. Ele sunt, însă, rezultatul unor eforturi mai degrabă individuale sau de grup, nu sunt rezultatul unor mecanisme instituționale. Acolo unde n-au fost oameni care să facă lucrul ăsta pe efortul lor, n-a apărut excelența. Pe efortul și pe valorile lor. Acolo unde au fost, a apărut. (Mircea Miclea)

Investiția în pregătirea profesorilor este strategică, alături de salarizarea diferențiată. Învățători și profesori bine pregătiți, capabili să-și creeze propriile lecții pe baza obiectivelor de învățare din programa școlară, cu resurse educaționale deschise, în stare să integreze în pregătirea elevilor cunoștințe despre media, artă, cultură, mediu, legislație, participare civică etc. și să-i ajute să-și dezvolte abilități de viață fac cât zece opționale pe tematicile menționate.

Iar alte țări din Europa au înțeles lucrul acesta mai demult.”De exemplu, în Finlanda, curricula este foarte vagă, profesorul primește curriculum numai în funcție de output-uri: ce trebuie să știe elevii la finalul semestrului? Cum anume își construiesc lecțiile, asta este problema profesorului. Nu i se spune: lecția unu în data de cutare, lecția doi, în data de cutare, și vine inspectorul și-i spune: nu v-ați ținut de planificare!”, observă Mircea Miclea.

Asta îmi aduce aminte de remarca unui profesor pe care l-am întâlnit anul trecut la conferința ‘Acces la educație deschisă’: “Cum să-mi facă ministerul lecția. Ce? Îmi cunoaște ministerul elevii?” Remarca asta exprimă esențialul ideii de descentralizare, de investiție în pregătirea profesorilor și de personalizare a actului de învățare.

Dar ca profesorii să devină autonomi, să-și inspire elevii, să folosească instrumente media și digitale familiare elevilor, au nevoie de educație pentru competențe media și digitale încă din momentul formării lor inițiale.

În postarea anterioară pe blogul de Educație Media, am arătat, în câteva cuvinte, paradigma de educație media, pe care o folosim la MEDIAWISE Society – centrată pe elev și pe nevoile sale de învățare. Este foarte apropiată de ceea ce Mircea Miclea propune pentru reforma învățământului în România. Și adaug: cunoștințele despre media și abilitățile digitale sunt competențe cheie și ar trebui integrate ca atare în formarea cadrelor didactice și în curriculum școlar.

  • Despre decalajul între realitatea socio-culturală a elevilor și modul de predare în școli:

Dar ei ce au: informația accesibilă într-un singur loc, la ora de curs, în format oral. Deci eu aștept ceva, tu-mi dai altceva! Altă chestie: informație care să fie personalizată! Uitați-va că toți își personalizează imediat totul: conturi de rețele sociale, celularul, tot, tot timpul își personalizează. Ori, acolo nu e nimic personalizat. Totul e standard, nu poți să personalizezi nimic, să ai un proiect, să spui: ok, din informația asta, uite ce am făcut eu! Îmi apreciați această personalizare? Nu! La noi e: ai rezolvat asta, da, ok. N-ai rezolvat, pa!

Deci generația asta are niște așteptări, și e normal, pentru că trăiește într-un alt mediu, cu care interacționează permanent și nu mai au criza de informații pe care o aveam noi. Au nevoie mai degrabă de facilitatori, de oameni care să-i ajute, să-i încurajeze, să le transmită entuziasmul învățării. Deci ai o generație de nativi digitali care au altă structură mintală, iar in școală se predă ca și cum ar preda unei generații de acum 30 de ani. E o nepotrivire totală între așteptările generației și oferta școlară. (Mircea Miclea)

Realitatea din școli este dură și sumbră. Este nevoie de mult curaj, voință politică și viziune din partea Ministerului Educației să adapteze sistemul de învățare din școli la realitățile contemporane. Dar, să nu uităm ce putem face noi, cei de la firul ierbii – toți cei interesați de calitate și realism în actul de învățare – să schimbăm lucrurile.

Nota bene: Apropo de influențat decizia de sus în jos, ar mai fi o posibilitate de luat în considerare. Noi toți cei interesați de calitate în educație, profesori, părinți, elevi, studenți etc. ar trebui să ieșim în stradă, să punem presiune pe guvern. Și să nu plecăm de acolo, până nu se întâmplă ceva. Serios acum, aveți altă soluție?

* Citiți interviul integral în ziardecluj.ro:

  • Prima parte: http://www.ziardecluj.ro/interviu-cu-mircea-miclea-i-ar-trebui-cel-putin-dublate-resursele-pentru-o-finantare-normala-educatiei
  • A doua parte: http://www.ziardecluj.ro/interviu-cu-mircea-miclea-ii-avem-o-generatie-de-nativi-digitali-care-au-alta-structura-mintala-iar-scoala-se-preda-ca-si-cum-ar-preda-unei-generatii-de-acum-30-de-ani

Image courtesy of digitalart at FreeDigitalPhotos.net

Nicoleta Fotiade
Nicoleta Fotiade
Nicoleta Fotiade is President and Co-founder of Mediawise Society. She is a media literacy educator, researcher and advocate in the media and communication field for more than 15 years. She has a keen interest in empowering educators and students to have a deep critical understanding of how media work and their impact on everyday life. Nicoleta also teaches media education to final year BA students at the Faculty of Psychology and Education Sciences at the University of Bucharest. She is an active member and contributor to international and regional associations (co-founder of IAME – International Association for Media Education). She is the author and co-author of two media literacy textbooks, more than 20 media research studies and several other education materials for teachers and students. Nicoleta holds a Master's degree in Communication from the University of Westminster in London, UK and she earned her Bachelor's degree in Journalism at the Superior School of Journalism in Bucharest.

Leave a Reply