Acum o lună, am primit de la jurnalul.ro o serie de întrebări despre “dependența de tehnologie”. Am trimis întrebările și lui David Buckingham pentru un punct de vedere cât mai avizat. Numai că în articolul „Rătăciți printre gadgeturi: generația dependentă de ecrane” publicat astăzi, răspunsurile noastre au fost trunchiate și scoase din context. Comentariul de mai jos – în care am adăugat întrebările autoarei și răspunsurile noastre – apare pe forum, în subsolul articolului.

Articolul face generalizări abuzive despre practicile online ale adolescenților încă din titlu: „generatia dependenta de ecrane”, „adolescenti care trăiesc pe facebook“, „dacă în trecut copiii îşi petreceau majoritatea timpului absorbind fără discernământ programele TV“ …

Articolul este plin de prezumții fără bază științifică, formulări tendențioase și, cum spuneam, generalizări abuzive menite să construiască părerea dvs. personală că tinerii români sunt ‘rătăciți printre gadgeturi’. Folosiți prezumția că tehnologia nouă/internetul dă dependență și că este o problemă reală. Pe ce anume vă bazați când faceți aceste afirmații?

Scoateți din contextul social și cultural al copiilor / adolescenților modul cum folosesc ei noile tehnologii / internetul: „un copil redus la spaţiul bi-dimensional al gadgetului preferat este un copil deconectat de la realitatea înconjurătoare”.

Modul cum ați formulat întrebările – tendențios, fără minimă documentare – m-a făcut să mă gândesc că veți avea o abordare generalizatoare și simplistă în articolul dvs., care va reduce utilizarea mediilor digitale de către tineri la dependență și atât. Am sperat că răspunsurile noastre vă vor ridica câteva semne de întrebare, vă vor provoca să documentați în profunzime subiectul. Dumneavoastră, dimpotrivă, ați ignorat complet majoritatea chestiunilor pe care le-am ridicat. De exemplu, iată ce a spus David Buckingham despre dependență: ‘Cred că trebuie să contestăm/ ideea de “dependență”. Utilizarea media nu produce dependenta fizică în felul în care o face dependența de droguri. ‘Dependența’ este doar o metaforă pe care oamenii o folosesc. Dar nu ne ajută de fapt să înțelegem ce se întâmplă și de ce copiii fac ceea ce fac’.

De aceea, copiez mai jos pentru cititori întreg interviul și toate răspunsurile noastre. Sper că acestea să ofere o imagine și o înțelegere mai largă a subiectului.

1. Care este numarul maxim de ore pe care un copil are voie sa-l petreaca in fata ecranelor in fiecare zi? Nu există o rețetă care să se aplice tuturor copiilor în general. Nu se pune problema de “număr maxim de ore în fața ecranului”. Ci, mai degraba de cum părinții și copiii gestionează timpul propriu – fie că se întâmplă în fața ecranului sau în afara lui. Individualitatea și vârsta copilului (fiecare copil e diferit de la o vârstă la alta) și ceea ce face acesta în fața ecranului – distracție, învățare, informare – contează în determinarea duratei în fața ecranului. La fel contează faptul că fiecare familie e unică. Are reguli și valori diferite, atitudini și activități diferite. Nivelul de competențe media al părinților și copiilor este iarăși important în luarea acestei deciziei.

2. Care sunt riscurile psihologice ale dependentei de gadget-uri?
Nu sunt psiholog și nu vă pot răspunde la întrebare. Dar despre ce dependență de gadget-uri vorbiti? Cine a stabilit-o și cui se aplică? Aratati-mi un studiu care poate sa traseze cu precizie o linie dincolo de care se termina oportunitatile oferite de gadget-uri si incep efectele negative.

3. Cum poate fi prevenita dependenta de tehnologie?
Din nou, despre ce depedenta de tehnologie vorbiti? Cum se manifesta si cui se aplica? Daca dumneavoastra folositi zilnic computerul pentru a va face meseria se numeste ca sunteti dependenta de tehnologie? Si, ca sa va citez, ati vrea sa “preveniti” aceasta dependenta?

4. Care este potentialul educativ al jocurilor online?
Jocurile online pot dezvolta abilități de luarea deciziei, pot ajuta la învățarea de conținut într-un mod interactiv, ajută la coordonarea mână-ochi. În funcție de formatul jocului – pot ajuta utilizatorul să dezvolte abilități de socializare.

5. Care este potentialul educativ al internetului si ce trebuie sa stie parintii despre aceasta?
Internetul oferă cantități uriașe de conținut cu potențial educativ. Mai ales acum, în paradigma accesului deschis la educație. Câteva exemple: poți învăța cum să te orientezi pe o hartă sau, cu o minimă îndrumare, poți învăța cum să cauți și să selectezi informațiile de care ai nevoie; poți accesa conținut educațional deschis propus de instituții școlare sau de cercetare, organizații sau utilizatori independenți; poți călători online în diverse părți ale lumii; poți face schimb de experiență și cunoștințe cu alți utilizatori; poți accesa tutoriale pe diverse teme (cel mai cunoscut exemplu este Kahn Academy), poți învăța să creezi propriile texte scrise sau audio-vizuale cu ajutorul programelor libere online și exemplele pot continua.
Părinții ar trebui să știe ca intregul potential al internetului nu este atins de catre copil in mod spontan. E nevoie de îndrumare ca sa inteleagă și sa treaca de la anumite utilizari facile la creare de continut si utilizari mai complexe.

6. Cum poate fi scos din casa si/sau deconectat un copil dependent de ecrane ?
Vedeți răspunsul profesorului Buckingham cu care sunt întru totul de acord.

David Buckingham:
“Nu există nici un răspuns potrivit la întrebarea despre ‘perioada de timp’ petrecută în fața ecranului. Depinde ce fac, și ce alte opțiuni au la dispoziție. Cât timp ar trebui să aibă voie să citească cărți într-o zi? Unul dintre motivele pentru care copiii petrec mult timp în fața ecranelor este că nu au alternative. Și pentru că este o formă de divertisment ieftin. Deci, parintii trebuie sa se uite la ce alte activități pot oferi copiiilor lor mai degrabă, decât sa stabilescă o durată de timp arbitrară.

Cred că trebuie să contestăm/ ideea de “dependență”. Utilizarea media nu produce dependenta fizică în felul în care o face dependența de droguri. ‘Dependența’ este doar o metaforă pe care oamenii o folosesc. Dar nu ne ajută de fapt să înțelegem ce se întâmplă și de ce copiii fac ceea ce fac.

Jocurile și alte suporturi media pot avea un potențial educativ – mulți susțin lucrul acesta. Dar, din nou, potențialul aceasta depinde de conținut – ce anume accesează copiii – și de context. De exemplu, cu cine vorbesc sau interacționează în timp ce folosesc media? Cărțile au, de asemenea, potențial educational. Dar pot fi și o pierdere de timp si uneori posibil daunatoare. Nu este important sau util să ne uităm la potențialul educațional în termeni de ‘un mediu e mai bun decât altul’, sau să generalizăm despre fiecare mediu în parte.

Ideea deconectării forțate a copilului nu este cu adevărat utilă. În cazul în care sunt îngrijorați, părinții trebuie să se angajeze într-o discuție despre acest lucru cu copiii lor, și trebuie să asculte ceea ce copiii au de spus (acesta este unul din scopurile educației media). Mulți părinți au temeri destul de nerealiste despre ceea ce se întâmplă. Și adesea aceste temeri apar din ignoranță sau neînțelegere. Ne dorim copii (și adulți) care să facă alegeri raționale cu privire la propriile lor nevoi și scopuri. Este important pentru noi toți să ne gândim cum folosim media. Un lucru interzis devine mai atractiv. Când interzici ceva, doar îl faci mai atractiv”.